Liceul German Sebeș a avut o evoluției interesantă în cadrul învățământului desfășurat în orașul nostru. Pentru o mai bună înțelegere a locului și rolului său în acest context este relevantă o retrospectivă istorică a acestui domeniu. În evoluția sa, liceul reflectă în structură și conținut nevoia comunității de educație, de pregătire a forței de muncă, dar și politica autorității centrale – supunerea față de imperiu. Începuturile sunt timide, instrucția și educația concentrându-se în jurul bisericii, a confesiunilor. Preoți cărturari, dascăl inimoși, comunitatea cu potențialul său material, toți își conjugă eforturile pentru asigurarea educației copiilor. În 1352, la Sebeș a luat ființă ”școala latinească” din inițiativa lui Johannes ”Scholasticus” primul învățător cu diplomă din Transilvania și director al acestei școli. Este prima dată când apare cuvântul ȘCOALĂ legat de orașul Sebeș, izvoarele numindu-l pe Johannes ca rector. Este totodată prima apariție în documente cunoscute în Transilvania a unui ”scholasticus”. Asedierea orașului de către oștile otomane conduse de Murad al II-lea marchează un episod dramatic din istoria orașului în care este implicat unul dintre elevii care învăța aici și așa apare a doua menționare, din anul 1438, scrisă de către un elev înmatriculat atunci, care a ieșit din anonimat prin memoriile sale. Tânărul de 16 ani – student din Romos, cade prizonier la turci, este vândut și petrece peste 20 de ani în sclavie. Eliberat de către ultimul său stăpân, trece în Italia unde scrie cartea ”Tractatus de rictus, moribus condicionibus et nequitia turcorum” (”Tratat despre datinile, modul de viață și răutatea turcilor”), apărut în 25 de ediții și reprezentând prima lucrare tipărită a unui transilvănean. Ca urmare, la aceea dată funcționa în oraș o școală la care învăța acest ”Anonimus septencastrensis”. Aceasta dovedește că școala a existat atât pentru începători, cât și pentru avansați. din cauza invaziilor turcești, nu ne-au rămas alte documente din această perioadă. În secolul al XVI-lea sunt menționați doar uni rectori ai școlii evanghelice C.A. Pentru anul 1548, documentele menționează ca învățător pe magister Josephus, iar pentru anul 1582 este menționată școala dascălului Zăcan Efrem, unul dintre autorii traducerii ”Paliei” de la Orăștie. La începutul secolului al XVII-lea au activat cu reforme pentru ajutorarea elevilor preotul Michael Lang și judele regal Michael Göbel, școala având denumirea de ”seminar”. În 1724, sub patronajul bisericii evanghelice, își deschide cursurile ”Schul-Seminarium” ce cunoaște schimbări succesive ale denumirii: ”Latein Gramathical Schule”, ”Școala Primară și Gimnaziu Lutheran” (1780). școala este frecventată de 118 elevi (din care 19 erau români) cuprinși în 5 clase, fiecare având câte un profesor. Din rândul profesorilor se remarcă în mod deosebit Georg Marienburg care va ocupa între anii 1780-1790 funcția de director. În partea nordică a Bisericii Evanghelice Sebeș s-a construit în anul 1784 o nouă clădire a școlii. Între anii 1863-1869, clădirea s-a mărit, școala păstrând și acum vechea inscripție: BILDUNG IST FREIHEIT (cultura este libertate). În condițiile luptei de emancipare națională a românilor din Transilvania, comunitatea românească din Sebeș reușește să înființeze prima școală românească ce-și va începe cursurile în 1787. Între anii 1807-1817 a funcționat ca învățător Avram Moga. Din 1850-1851 comunitatea românească reușește să obțină un al doilea post de învățător, pentru ca apoi să construiască o nouă școală ”Școala din Joseni” care funcționa cu 5 învățători. La sfârșitul secolului al XVIII-lea rectorul Georg Friedrich Marienburg a introdus examenele de sfârșit de an. În anul 1785 acesta se plânge că nu are timp suficient pentru predarea materiilor, deoarece aproape 5 luni pe an era vacanță, biserica îi obligă pe elevi, mai ales pe iarnă, la diferite servicii ca participarea la înmormântări și zile onomastice. Pe baza ”Proiectului pentru organizarea gimnaziilor” de Franz Exner și Hermann Bonitz (Austria) școala funcționează până în anul 1948 sub tutele Parohiei Evanghelice C.A., an în care a fost naționalizată. Merită de menționat unii profesori, care au activat la această școală: Friedrich Wilhelm Schuster, Johann Wolf, Ferdinand Baumann. Pentru exemplificarea felului de predare redau materiile predate în anul școlar 1875/1876: religie, limba latină, limba greacă, limba germană, geografie, istorie și geografie, matematică, fizică (ind. mineralog), științe naturale, caligrafie, educație fizică, limba maghiară, limba română, desenul artistic, muzică vocală. Spre comparație redau materiile predate în anul școlar 1933/1934: religia, limba română, limba germană, limba franceză, latină, istorie, geografie, instrucțiune civică, matematică, fizică-chimie, științe naturale, desen artistic, caligrafie, muzică vocală, ansamblu de muzică, educație fizică, lucru manual, gospodărie fete și educație morală. Interesant este numărul și naționalitatea elevilor. În anul 1787 din 118 elevi au fost 88 elevi localnici; din împrejurime 19 români, 7 sași și 4 maghiari. La această școală învățau băieții, dar în anul 1700 s-a înființat și o școală pentru fete cu o singură clasă până în 1892 trecând la 5 clase. În 1904 autoritățile austro-ungare construiesc pe strada Poștei prima școală maghiară. La data de 19 ianuarie școala primară maghiară trece în patrimoniul statului român, în oraș funcționând a doua școală românească - Școala din Centru – actuala ”Școala cu clasele I-VIII Nr. 2 Sebeș. Din 18 februarie 1919 și până în 1922 aici a funcționat ca învățător Nicolae Stanciu din Loman. Până în 1848 a fost singura școală din oraș de 7 ani. În cadrul acesteia își desfășura cursurile și școala de ucenici. Din 1919 și până în prezent, din punct de vedere administrativ școala a suferit modificări: - între 1919-1954 a funcționat cu administrație proprie; - din 1954-1955 și până în anul școlar 1963-1964 a fost integrată Școlii Medii Mixte, cursurile desfășurându-se în trei locații (str. Dorin Pavel nr. 2, str. 24 Ianuarie – ”Pensionarii” și ”Hermes”). În anul școlar 1964-1965 este înființată clasa a VIII-a. În 1971, odată cu schimbarea locației liceului – actualul Colegiul Național ”Lucian Blaga”, clădirea revine Școala cu clasele I-VIII nr. 2 Sebeș, cursurile desfășurându-se conform tradiției, în limba română și limba germană. În anul 1995 școala ”găzduiește” cursurile Grupului Școlar Industrial care din acel an nu a mai părăsit clădirea din str. D. Pavel, fapt ce se repercutează negativ asupra elevilor și a părinților care au investit importante fonduri bănești pentru introducerea gazului și modernizarea grupului social, investiții de care elevii nu au beneficiat decât un an, pe de o parte, iar pe de altă parte școala se confruntă permanent cu lipsa spațiilor proprii. Din anul școlar 1963-1964 se numește Școala generală numărul 2, iar în activitatea sa are înscrise ca realizări deosebite: funcționarea ca școală experimentală cu predare pe cabinete și școlarizare a elevilor de la 6 ani; organizarea primelor clase de 10 ani și a claselor afiliate; instruirea primelor serii de elevi ai școlii complementare de ucenici; înființarea primelor clase cu program de educație fizică și predare intensivă a limbii engleze; obținerea unor locuri I la olimpiade școlare naționale (fizică, chimie, română, germană); situarea Corului școlii, sub conducerea profesoarei Adriana Haber pe primele locuri naționale timp de un deceniu. Din anul școlar 2015-2016 secția germană a Școlii Gimnaziale nr. 2 devine școală cu personalitate juridică sub denumirea Școala Gimnazială Germană Sebeș, cu structura Grădinița Germană Petrești iar în anul școlar 2016-2017 prin Ordin al Ministrului devine Liceul German Sebeș cu structura Grădinița Germană Petrești.
